TOPIRE s. f. Acțiunea de a (se) topi. 1. Trecerea unei substanțe din stare solidă în stare lichidă, sub acțiunea căldurii. Și dacă n-a ajunge, voi pune la topire Icoane, policandre, cruci, tot! ALECSANDRI, T. II 170. ◊ Punct de topire = temperatura la care un corp începe să se topească. 2. Operație de fermentare în apă, la care sînt supuse plantele textile pentru a se distruge substanțele cleioase care țin legate fibrele textile de partea lemnoasă a tulpinii.