2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tonoci [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 195 / Pzi: ~ocesc / E: mg tanácsol „a sfătui, a povățui”] (Ban) 1 vi A trăncăni1 (4). 2 vt A bate pe cineva la cap1 Si: a cicăli.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TONOCI vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

tonoci vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Intrare: tonocit
tonocit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tonocit
  • tonocitul
  • tonocitu‑
  • tonoci
  • tonocita
plural
  • tonociți
  • tonociții
  • tonocite
  • tonocitele
genitiv-dativ singular
  • tonocit
  • tonocitului
  • tonocite
  • tonocitei
plural
  • tonociți
  • tonociților
  • tonocite
  • tonocitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tonoci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tonoci
  • tonocire
  • tonocit
  • tonocitu‑
  • tonocind
  • tonocindu‑
singular plural
  • tonocește
  • tonociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tonocesc
(să)
  • tonocesc
  • tonoceam
  • tonocii
  • tonocisem
a II-a (tu)
  • tonocești
(să)
  • tonocești
  • tonoceai
  • tonociși
  • tonociseși
a III-a (el, ea)
  • tonocește
(să)
  • tonocească
  • tonocea
  • tonoci
  • tonocise
plural I (noi)
  • tonocim
(să)
  • tonocim
  • tonoceam
  • tonocirăm
  • tonociserăm
  • tonocisem
a II-a (voi)
  • tonociți
(să)
  • tonociți
  • tonoceați
  • tonocirăți
  • tonociserăți
  • tonociseți
a III-a (ei, ele)
  • tonocesc
(să)
  • tonocească
  • tonoceau
  • tonoci
  • tonociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)