TONICITATE s. f. Proprietate a mușchilor netezi sau striați de a-și menține un tonus permanent. – Din fr. tonicite.

tonicitate sf [At: CARAGIALE, O. VII, 44 / E: fr tonicité] 1 (Fzl) Însușire a unui țesut elastic de a se afla într-o permanentă stare de tensiune. 2 (Fig) Ceea ce este reconfortant.

TONICITATE s. f. Însușire a unui țesut elastic de a se afla într-o permanentă stare de tensiune. – Din fr. tonicité.

TONICITATE s. f. Calitate a țesuturilor sau a mușchilor de a fi permanent elastici. O maladie curioasă... iată simptomele și fazele ei. O pierdere mereu crescîndă a tonicității mușchilor supuși voinței. CARAGIALE, O. VII 44.

TONICITATE s.f. Calitate a mușchilor sau a țesuturilor de a fi permanent elastice; tonus muscular. [Cf. fr. tonicité].

TONICITATE s. f. 1. calitate a mușchilor sau a țesuturilor de a fi permanent elastice; tonus muscular. 2. (fig.) însușirea a ceea ce este tonic (II). (< fr. tonicité)

TONICITATE f. 1) Caracter tonic. 2) Proprietate a țesuturilor vii de a-și menține în permanență elasticitatea; tonus muscular. [G.-D. tonicității] /<fr. tonicité

tonicitate s. f., g.-d. art. tonicității

tonicitate s. f., g.-d. art. tonicității

tonicitate s. f., g.-d. art. tonicității