6 definiții pentru tonare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TONÁRE s. f. 1. Acoperire a părților albe ale unei tipărituri executate în tipar plan cu un strat de cerneală. 2. (Fot.) Virare. – Din ton2.

TONÁRE s. f. 1. Acoperire a părților albe ale unei tipărituri executate în tipar plan cu un strat de cerneală. 2. (Fot.) Virare. – Din ton2.

tonare sf [At: M. D. ENC. / E: ton2 cf ger Tonen] 1 Depunere a unui strat subțire de cerneală pe părțile albe ale unei tipărituri, ca urmare a acoperirii incidentale cu cerneală a suprafeței neutre a formei de tipar. 2 (Fot) Virare.

TONÁRE s.f. (Poligr.) Acoperire a părților albe ale unei tipărituri executate în tipar plan cu un strat subțire de cerneală. [< ton, după germ. Tonen].

TONÁRE s. f. 1. acoperire a părților albe ale unei tipărituri executate în tipar plan cu un strat subțire de cerneală. 2. (fot.) virare (4). (după germ. Tonen)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tonáre s. f., g.-d. art. tonắrii

tonáre s. f., g.-d. art. tonării

Intrare: tonare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tonare
  • tonarea
plural
  • tonări
  • tonările
genitiv-dativ singular
  • tonări
  • tonării
plural
  • tonări
  • tonărilor
vocativ singular
plural

tonare

  • 1. Acoperire a părților albe ale unei tipărituri executate în tipar plan cu un strat de cerneală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • ton
    surse: DEX '09 DEX '98 DN