tombateră [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 16 / V: (înv) ~mpa~, tonpa~ / Pl: ~re / E: ngr τõν πατέρα „(care imită) pe tata”] (Înv) 1 sf Căciulă de modă orientală, care se purta în trecut. 2-3 sf, a (Persoană) care are idei învechite, retrograde Si: (îvr) tombaterist (2).

TOMBATERĂ, tombatere, s. f. (Învechit) Căciulă de modă orientală, care se purta pe la începutul veacului trecut. De la zaveră ei lepădase lebadeaua și tombatera și se îmbrăcase nemțește. GHICA, S. 258. ♦ (Adjectival, art., invar.) Cu idei învechite, retrograd. Te credeam om de progres... dar te găsesc tombatera de tot, cum se zice la noi. GHICA, S. 441. – Variantă: tompateră (BOLINTINEANU, O. 264) s. f.

TOMBATERĂ ~e f. 1) Acoperământ pentru cap de modă orientală. 2) fig. Om ce se opune noului și susține ceea ce este vechi; retrograd. /<ngr. tón patéra

tombateră f. 1. alt nume dat ișlicului: dela Zavera, dascălii lepădase libadeaua și tombatera și se îmbrăcase nemțește GHICA.; 2. fig. și fam. reacționar: e tombateră ruginit AL.; [Gr. mod. TON PATERA, căciulă după moda veche, lit. de pe vremea tatii].

tombatéră f., pl. e (ngr. tom batéra, scris ton patéra, „pe tată”, adică „care-l imitează pe tata, din timpu tatiĭ”). Vechĭ. Ișlic. Azĭ. Iron. Ișlicar, retrograd, om „de la 48”.

tompateră sf vz tombateră

tonpateră sf vz tombateră

tombateră s. f., g.-d. art. tombaterei; pl. tombatere

tombateră s. f., g.-d. art. tombaterei; pl. tombatere

tombateră s. f., g.-d. art. tombaterei; pl. tombatere

tombateră (-re), s. f. – 1. Un fel de căciulă orientală care se purta la începutul sec. XIX. – 2. Bătrîn retrograd. Ngr. τόν πατέρα „(care imită) pe tata” (Tiktin; Gáldi, Dict., 262).

TOMBATERĂ s., adj. v. retrograd.

tombateră s., adj. v. RETROGRAD.