18 definiții pentru tombac tumbac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOMBÁC s. n. Aliaj de cupru cu zinc, de culoare roșiatică, folosit la fabricarea unor sârme, table etc. [Var.: (rar) tumbác s. n.] – Din fr. tombac.

TOMBÁC s. n. Aliaj de cupru cu zinc, de culoare roșiatică, folosit la fabricarea unor sârme, table etc. [Var.: (rar) tumbác s. n.] – Din fr. tombac.

tombac1 sn [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 234 / V: (înv) tum~ / E: fr tombac, tc tumbak] (Mtg) Aliaj de cupru cu zinc, de culoare roșiatică, folosit la fabricarea unor sârme, table etc.

TOMBÁC s. n. Aliaj de cupru cu zinc. Fierul, aurul, tombacul, Ardă-l focul să mi-l ardă. EMINESCU, L. P. 147. Acolo îmi străpunse vederile lumina flăcărilor de niște mangale de tombac poleit. ODOBESCU, S. I 292. – Variantă: tumbác (FILIMON, C. 151) s. n.

TOMBÁC s.n. Aliaj de cupru și zinc. [Var. tumbac s.n. / < fr. tombac].

TOMBÁC s. n. aliaj de cupru și zinc, de culoarea aurului, folosit sub formă de sârme, table etc. (< fr. tombac)

TOMBÁC n. Aliaj de cupru și zinc, rezistent la coroziune, folosit la fabricarea unor sârme, site și table. /<fr. tombac, turc. tumbak

TUMBÁC s. n. v. tombac.

tumbac n. aramă galbenă: cu toiag de liliac, cu mătănii de tumbac POP. [Turc. TUMBAK].

1) tumbác și tumbéchĭ n., pl. urĭ (turc. tumbak, bobiță). Vechĭ. Abanos, lemn negru: cu toĭag de liliac și mătăniĭ de tumbac (P. P.).

2) tumbác n., pl. urĭ (turc. tumbak, it. tombacco, fr. tombac, d. malaĭezu tambaga, aramă). Vechĭ. Alamă. – Azĭ (după fr.) tombac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tumbác s. m. – Bronz. – Var. tombac. Mr. tumbachi. Tc. tumbak (Șeineanu, II, 368), cf. sp. tumbaga.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tumbác, tumbácuri, s.n. (înv.) 1. abanos, lemn negru. 2. alamă; tombac.

Intrare: tombac
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tombac
  • tombacul
  • tombacu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tombac
  • tombacului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tumbac
  • tumbacul
  • tumbacu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tumbac
  • tumbacului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tombac tumbac

  • 1. Aliaj de cupru cu zinc, de culoare roșiatică, folosit la fabricarea unor sârme, table etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Fierul, aurul, tombacul, Ardă-l focul să mi-l ardă. EMINESCU, L. P. 147.
      surse: DLRLC
    • Acolo îmi străpunse vederile lumina flăcărilor de niște mangale de tombac poleit. ODOBESCU, S. I 292.
      surse: DLRLC

etimologie: