opțiuni
  • info

18 definiții pentru tombac

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOMBÁC s. n. Aliaj de cupru cu zinc, de culoare roșiatică, folosit la fabricarea unor sârme, table etc. [Var.: (rar) tumbác s. n.] – Din fr. tombac.

TOMBÁC s. n. Aliaj de cupru cu zinc, de culoare roșiatică, folosit la fabricarea unor sârme, table etc. [Var.: (rar) tumbác s. n.] – Din fr. tombac.

tombac1 sn [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 234 / V: (înv) tum~ / E: fr tombac, tc tumbak] (Mtg) Aliaj de cupru cu zinc, de culoare roșiatică, folosit la fabricarea unor sârme, table etc.

TOMBÁC s. n. Aliaj de cupru cu zinc. Fierul, aurul, tombacul, Ardă-l focul să mi-l ardă. EMINESCU, L. P. 147. Acolo îmi străpunse vederile lumina flăcărilor de niște mangale de tombac poleit. ODOBESCU, S. I 292. – Variantă: tumbác (FILIMON, C. 151) s. n.

TOMBÁC s.n. Aliaj de cupru și zinc. [Var. tumbac s.n. / < fr. tombac].

TOMBÁC s. n. aliaj de cupru și zinc, de culoarea aurului, folosit sub formă de sârme, table etc. (< fr. tombac)

TOMBÁC n. Aliaj de cupru și zinc, rezistent la coroziune, folosit la fabricarea unor sârme, site și table. /<fr. tombac, turc. tumbak

tombác, V. tumbac.

TUMBÁC s. n. v. tombac.

tumbac sn vz tombac1

TUMBÁC s.n. v. tombac.

tumbac n. aramă galbenă: cu toiag de liliac, cu mătănii de tumbac POP. [Turc. TUMBAK].

2) tumbác n., pl. urĭ (turc. tumbak, it. tombacco, fr. tombac, d. malaĭezu tambaga, aramă). Vechĭ. Alamă. – Azĭ (după fr.) tombac.

1) tumbác și tumbéchĭ n., pl. urĭ (turc. tumbak, bobiță). Vechĭ. Abanos, lemn negru: cu toĭag de liliac și mătăniĭ de tumbac (P. P.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tombac s. n.

tombac s. n.

tombác s. n.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tumbác s. m. – Bronz. – Var. tombac. Mr. tumbachi. Tc. tumbak (Șeineanu, II, 368), cf. sp. tumbaga.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tumbác, tumbácuri, s.n. (înv.) 1. abanos, lemn negru. 2. alamă; tombac.

Intrare: tombac
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tombac
  • tombacul
  • tombacu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • tombac
  • tombacului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tumbac
  • tumbacul
  • tumbacu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • tumbac
  • tumbacului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tombacsubstantiv neutru

  • 1. Aliaj de cupru cu zinc, de culoare roșiatică, folosit la fabricarea unor sârme, table etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Fierul, aurul, tombacul, Ardă-l focul să mi-l ardă. EMINESCU, L. P. 147. DLRLC
    • format_quote Acolo îmi străpunse vederile lumina flăcărilor de niște mangale de tombac poleit. ODOBESCU, S. I 292. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.