2 intrări

O definiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOLOGĂNÍ, tologănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A cicăli, a dojeni pe cineva. 2. Intranz. A trăncăni, a flecări. – Et. nec.

Intrare: tologănire
tologănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tologănire
  • tologănirea
plural
  • tologăniri
  • tologănirile
genitiv-dativ singular
  • tologăniri
  • tologănirii
plural
  • tologăniri
  • tologănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tologăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tologăni
  • tologănire
  • tologănit
  • tologănitu‑
  • tologănind
  • tologănindu‑
singular plural
  • tologănește
  • tologăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tologănesc
(să)
  • tologănesc
  • tologăneam
  • tologănii
  • tologănisem
a II-a (tu)
  • tologănești
(să)
  • tologănești
  • tologăneai
  • tologăniși
  • tologăniseși
a III-a (el, ea)
  • tologănește
(să)
  • tologănească
  • tologănea
  • tologăni
  • tologănise
plural I (noi)
  • tologănim
(să)
  • tologănim
  • tologăneam
  • tologănirăm
  • tologăniserăm
  • tologănisem
a II-a (voi)
  • tologăniți
(să)
  • tologăniți
  • tologăneați
  • tologănirăți
  • tologăniserăți
  • tologăniseți
a III-a (ei, ele)
  • tologănesc
(să)
  • tologănească
  • tologăneau
  • tologăni
  • tologăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tologăni regional

etimologie: