TOLOCI, tolocesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A lăsa un teren necultivat (pentru a fi călcat și îngrășat de vite). ♦ Refl. (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. Să rupi țelină sau toloacă... și... să o lași să se pască de vite... ca să se tolocească. DRĂGHICI, la CADE.