10 definiții pentru toloșcan

TOLOȘCÁN, -Ă, toloșcani, -e, s. m. și f. (Reg.) Copil gras, dolofan. ♦ Boboc de rață sau de gâscă. – Et. nec.

TOLOȘCÁN, -Ă, toloșcani, -e, s. m. și f. (Reg.) Copil gras, dolofan. ♦ Boboc de rață sau de gâscă. – Et. nec.

TOLOȘCÁN, -Ă, toloșcani, -e, s. m. și f. (Regional) Copil gras, dolofan. ♦ Boboc de rață sau de gîscă. Hulpea de-aici, din Valea Morii. Asta-i, alta nu poate fi. Mi-a mîncat optsprezece rățuște,toloșcane de patru luni. SADOVEANU, O. A. II 105.

toloșcán (reg.) s. m., pl. toloșcáni

toloșcán s. m., pl. toloșcáni

TOLOȘCÁN ~ă (~i, ~e) și substantival pop. (mai ales despre copii) Care are forme rotunjite; rotofei; dolofan; durduliu. /Orig. nec.

toloșcan m. Mold. om trândav. [Cf. toloacă].

toloșcán m. (cp. cu dolofan). Fam. Copil gras, troncan (Ironic unuĭ băĭetan greoĭ și prost).

toloșcánă (reg.) s. f., g.-d. art. toloșcánei; pl. toloșcáne

toloșcánă s. f., g.-d. art. toloșcánei; pl. toloșcáne

Intrare: toloșcan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular toloșcan toloșcanul
plural toloșcani toloșcanii
genitiv-dativ singular toloșcan toloșcanului
plural toloșcani toloșcanilor
vocativ singular
plural