6 definiții pentru toiegel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOIEGÉL, toiegele, s. n. Diminutiv al lui toiag. [Pr.: to-ie-] – Toiag + suf. -el.

TOIEGÉL, toiegele, s. n. Diminutiv al lui toiag. [Pr.: to-ie-] – Toiag + suf. -el.

toiegel sn [At: LB / P: to-ie~ / Pl: ~e / E: toiag + -el] 1-2 (Pop; șhp) Toiag (1) (mic) Si: (pop) bastonaș, toieguț (1-2).

TOIEGÉL, toiegele, s. n. Diminutiv al lui toiag. Aduse cu dînsa o furcă mică și un toiegel. ISPIRESCU, L. 67. Mă bate uncheșelu Tot cu toiegelu. TEODORESCU, P. P. 132.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toiegél s. n., pl. toiegéle

toiegél s. n., pl. toiegéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOIEGELE s. pl. art. (ASTRON.) (pop.) trisfetitele (pl. art.).

Intrare: toiegel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toiegel
  • toiegelul
  • toiegelu‑
plural
  • toiegele
  • toiegelele
genitiv-dativ singular
  • toiegel
  • toiegelului
plural
  • toiegele
  • toiegelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)