TOGĂ, togi, s. f. Haină lungă și largă, fără mîneci, pe care o purtau romanii peste tunică. Era acum cu două mii de ani îndepărtat, printre colonadele albe ale cetății antice, în togă albă, în sandale și cu fruntea încinsă de cunună. C. PETRESCU, Î. II 103. Traian, în tunică scurtă... cu toga pe umeri, iese cu alți doi soți de subt un portic. ODOBESCU, S. III 74. Să schimbăm pantalonul și surtucul pe togă. RUSSO, S. 49.