6 definiții pentru toculeț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCULÉȚ, toculețe, s. n. Diminutiv al lui toc3.Toc3 + suf. -uleț.

TOCULÉȚ, toculețe, s. n. Diminutiv al lui toc3.Toc3 + suf. -uleț.

toculeț1 sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: toc3 + -uleț] 1-2 (Pop; șhp) Toc3 (1) (mic) Si: cutioară, (reg) tocurele (1-2).

toculeț2 sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: toc4 + -uleț] 1-2 (Pop; șhp) Toc4 (1) (mic).

TOCULÉȚ, toculețe, s. n. Diminutiv al lui toc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOCULÉȚ s. tocușor. (~ de pantofi.)

Intrare: toculeț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toculeț
  • toculețul
  • toculețu‑
plural
  • toculețe
  • toculețele
genitiv-dativ singular
  • toculeț
  • toculețului
plural
  • toculețe
  • toculețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toculeț

  • 1. Diminutiv al lui toc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tocușor

etimologie:

  • Toc + sufix -uleț.
    surse: DEX '09 DEX '98