tocitoare sf [At: CORESI, EV. 144 / Pl: ~ori / E: toci⁴ + -toare] 1 (Îvp) Vas mare de lemn în care se pun la fermentat strugurii, fructele (zdrobite), în vederea fabricării vinului sau a rachiului Si: cadă, (reg) zăcătoare. 2 (îrg) Vas de lemn în care se pune varza la murat. 3 (Reg) Vas în care se face saramura de pește. 4 (Reg) Ciubăr în care se opăresc albiturile.

TOCITOARE, tocitori, s. f. Vas mare de lemn în care se pun fructe pentru a fermenta în vederea fabricării vinului, rachiului etc. Pînă una alta, umplu gazdei două tocitori cu bani. ISPIRESCU, L. 280. Tocitorile sînt așezate frumos pe căpătîie. Acum să vă vedem și vinurile! ODOBESCU, S. I 84.

TOCITOARE ~ori f. pop. 1) Vas mare de lemn, în care se pun, la fermentat, fructele pentru țuică. 2) pop. Urcior cu gura largă în care se aduce vin din pivniță. /a toci + suf. ~toare

TOCITOARE s. f. (ȚR, Ban., Trans. SV) Cadă, zăcătoare. B: Delva: Bute, tocitoare, albie, putină. LEX., 55^r. C: Culease viia pămîntului și o aruncă în tocitoarea cea mare. N. TEST. (1648). Tocsitore. AC, 375. Etimologie: toci² + suf. -toare. Vezi și toci². Cf. c a d ă.

tocitoare f. cadă mare pentru strugurii sdrobiți sau pentru acrirea verzei: tocitori de metal. [V. stocì].

tocitoáre f., pl. orĭ (d. a toci; vsl. točiti, care avea și înț. de „a tescui” pin învîrtirea maniveleĭ la teasc. V. tocilă). Mare cadă (înaltă de vre-o doĭ metri, cu o capacitate de 4-5 sute de decalitri) de ținut poame care se storc orĭ vin orĭ rachiŭ. – Se numește și zăcătoare, budană și bădan.

tocitoare (înv., pop.) s. f., g.-d. art. tocitorii; pl. tocitori

tocitoare s. f., g.-d. art. tocitorii; pl. tocitori

tocitoare s. f., g.-d. art. tocitorii; pl. tocitori

TOCITOARE s. v. cadă, zăcătoare.

tocitoare s. v. CADĂ. ZĂCĂTOARE.