15 definiții pentru tocilar

TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțitul instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. – Tocilă + suf. -ar.

TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. – Tocilă + suf. -ar.

TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. (La m.) Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat. 2. Fig. (În limbajul școlarilor) Elev care învață pe dinafară (de obicei fără preocuparea de a adînci); bucher.

tocilár s. m., pl. tocilári

tocilár s. m., pl. tocilári

TOCILÁR s. (rar) ascuțitor, (reg.) tocitor, (Ban., Transilv. și Bucov.) șlaifăr. (~ul ascute cuțitele.)

TOCILÁR ~i m. 1) Persoană care se ocupă cu ascuțirea (la tocilă) a instrumentelor de tăiat. 2) fam. Elev care învață lecțiile în mod mecanic, fără a pătrunde în esență; bucher. /tocilă + suf. ~ar

tocilar m. cel ce ascute la tocilă.

tocilár m. (d. točilă, bg. točilar). Ascuțitor de cuțite ș. a. în prăvălia luĭ (în România, de ordinar, Italienĭ). Fig. Iron. Elev care învață (o tocește) prea mult.

tociláră s. f., g.-d. art. tocilárei; pl. tociláre

tociláră s. f., g.-d. art. tocilárei; pl. tociláre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TOCILÁR s. (rar) ascuțitór, (reg.) tocitór, (Ban., Transilv. și Bucov.) șláifăr. (~ ascute cuțitele.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

tocilar, tocilari s. m. v. tocar

Intrare: tocilar

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tocilar tocilarul
plural tocilari tocilarii
genitiv-dativ singular tocilar tocilarului
plural tocilari tocilarilor
vocativ singular
plural