14 definiții pentru tocilar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțitul instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. – Tocilă + suf. -ar.

tocilar, ~ă [At: COSTINESCU / V: (reg) ~Ier sm / Pl: ~i, ~e / E: tocilă + -ar] 1 sm Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă (1)) Si: (reg) tocitor (1). 2 smf (Fam; fig; dep) Elev, student etc. care învață mecanic lecțiile Si: (înv) bucher, (fam) tocilă (2), tocitor (2). 3 smf (Fam; fig; dep) Elev, student etc. care învață mult Si: (fam) tocilă (3), tocitor (3).

TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. – Tocilă + suf. -ar.

TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. (La m.) Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat. 2. Fig. (În limbajul școlarilor) Elev care învață pe dinafară (de obicei fără preocuparea de a adînci); bucher.

TOCILÁR ~i m. 1) Persoană care se ocupă cu ascuțirea (la tocilă) a instrumentelor de tăiat. 2) fam. Elev care învață lecțiile în mod mecanic, fără a pătrunde în esență; bucher. /tocilă + suf. ~ar

tocilár m. (d. točilă, bg. točilar). Ascuțitor de cuțite ș. a. în prăvălia luĭ (în România, de ordinar, Italienĭ). Fig. Iron. Elev care învață (o tocește) prea mult.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOCILÁR s. (rar) ascuțitor, (reg.) tocitor, (Ban., Transilv. și Bucov.) șlaifăr. (~ul ascute cuțitele.)

TOCILAR s. (rar) ascuțitor, (reg.) tocitor, (Ban., Transilv. și Bucov.) șlaifăr. (~ ascute cuțitele.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: tocilar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocilar
  • tocilarul
  • tocilaru‑
plural
  • tocilari
  • tocilarii
genitiv-dativ singular
  • tocilar
  • tocilarului
plural
  • tocilari
  • tocilarilor
vocativ singular
  • tocilarule
  • tocilare
plural
  • tocilarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tocilar, -ă tocilară

  • 1. Persoană care se ocupă cu ascuțitul instrumentelor de tăiat (la tocilă).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ascuțitor tocitor șlaifăr
  • 2. figurat Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucher

etimologie:

  • Tocilă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09