TOCILĂRIE, tocilarii, s. f. 1. Atelierul tocilarului (1). 2. Ocupația tocilarului (1). – Tocilar + suf. -ie.

tocilărie sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: (2) ~ii / E: tocilar + -ie] 1 (Rar) Meseria tocilarului (1). 2 Atelierul tocilarului (1).

TOCILĂRIE, tocilării, s. f. 1. Atelierul tocilarului (1). 2. Ocupația tocilarului (1). – Tocilar + suf. -ie.

TOCILĂRIE, tocilării, s. f. Atelierul de lucru al tocilarului.

TOCILĂRIE ~i f. 1) Atelier cu tocilă (sau polizor) unde se ascut unelte de tăiat. 2) rar Meserie de tocilar. [G.-D. tocilăriei] /tocilă + suf. ~ar

tocilăríe f. (d. tocilar). Meseria și atelieru tocilaruluĭ: tocilăria italiană.

tocilărie s. f., art. tocilăria, g.-d. art. tocilăriei; (ateliere) pl. tocilării, art. tocilăriile (desp. -ri-i-)

tocilărie s. f., art. tocilăria, g.-d. art. tocilăriei; (ateliere) pl. tocilării, art. tocilăriile

tocilărie s. f., art. tocilăria, g.-d. art. tocilăriei; (ateliere) pl. tocilării, art. tocilăriile