13 definiții pentru tocană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCÁNĂ, tocane, s. f. Mâncare cu sos făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă (și cu adaos de cartofi); mâncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. – Din magh. tokány.

TOCÁNĂ, tocane, s. f. Mâncare cu sos făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă (și cu adaos de cartofi); mâncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. – Din magh. tokány.

TOCÁNĂ, tocane, s. f. Mîncare cu sos, făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă și, uneori, cu adaos de cartofi (v. gulaș, papricaș); mîncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. Prînzise la «Cerbul bătrîn» tocană pipărată. VORNIC, P. 65. Mai servește tocană; e specialitatea popotei noastre!... Tocană cu mămăliguță. C. PETRESCU, Î. I 282. Începea a aduce... tocană de carne de berbece îndoită cu ceapă. RETEGANUL, P. III 83.

TOCÁNĂ ~e f. 1) Mâncare pregătită din bucățele de carne (mai ales de porc) prăjită cu ceapă și înăbușită în sos sau bulion. 2) Mâncare pregătită din legume tocate, prăjite cu ceapă. /<ung. tokany

tocană f. mâncare din bucăți de carne cu ceapă și grăsime. [V. oca].

tocánă f., pl. e (d. a toca; d. rom. vine ung. tokány, tocană). Un fel de mîncare din carne tăĭată în bucățele de 2-3 centimetri și prăjită în sos cu ceapă. Ban. Maram. Mămăligă. – În Trans. și cricală. V. papricaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tocánă s. f., g.-d. art. tocánei; pl. tocáne

tocánă s. f., g.-d. art. tocánei; pl. tocáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOCÁNĂ s. v. mămăligă.

TOCÁNĂ s. (Mold.) mâncărică.

TOCA s. (Mold.) mîncărică.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tocánă, tocane, s.f. – (reg.; gastr.) Mămăligă; făină de mălai fiartă în apă cu sare. Termen utilizat în satele de pe Mara, până în Vad și Săpânța; coleșă (pe Iza și Vișeu) (ALRRM, 1971: 519). Termen atestat doar în Maramureș și Sătmar; în restul țării se folosește invariabil mămăligă (ALR, 1965: 1.111). – Din magh. tokány „tocană” (DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. tokány (Fr. Kiraly, Etimologia, 409, cf. Frățilă).

tocánă, -e, s.f. – (gastr.) Mămăligă; făină de mălai fiartă în apă cu sare. Termen utilizat doar în satele de pe Mara și Codru, până în Vad și Săpânța; coleșă (pe Iza și Vișeu) (ALR 1971: 519). Termen atestat doar în Maramureș și Sătmar; în restul țării se folosește invariabil mămăligă (ALR 1965: 1111). – Din magh. tokány (MDA).

Intrare: tocană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toca
  • tocana
plural
  • tocane
  • tocanele
genitiv-dativ singular
  • tocane
  • tocanei
plural
  • tocane
  • tocanelor
vocativ singular
plural