14 definiții pentru tocană

TOCÁNĂ, tocane, s. f. Mâncare cu sos făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă (și cu adaos de cartofi); mâncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. – Din magh. tokány.

TOCÁNĂ, tocane, s. f. Mâncare cu sos făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă (și cu adaos de cartofi); mâncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. – Din magh. tokány.

TOCÁNĂ, tocane, s. f. Mîncare cu sos, făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă și, uneori, cu adaos de cartofi (v. gulaș, papricaș); mîncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. Prînzise la «Cerbul bătrîn» tocană pipărată. VORNIC, P. 65. Mai servește tocană; e specialitatea popotei noastre!... Tocană cu mămăliguță. C. PETRESCU, Î. I 282. Începea a aduce... tocană de carne de berbece îndoită cu ceapă. RETEGANUL, P. III 83.

tocánă s. f., g.-d. art. tocánei; pl. tocáne

tocánă s. f., g.-d. art. tocánei; pl. tocáne

TOCÁNĂ s. (Mold.) mâncărică.

TOCÁNĂ s. v. mămăligă.

TOCÁNĂ ~e f. 1) Mâncare pregătită din bucățele de carne (mai ales de porc) prăjită cu ceapă și înăbușită în sos sau bulion. 2) Mâncare pregătită din legume tocate, prăjite cu ceapă. /<ung. tokany

tocană f. mâncare din bucăți de carne cu ceapă și grăsime. [V. oca].

tocánă f., pl. e (d. a toca; d. rom. vine ung. tokány, tocană). Un fel de mîncare din carne tăĭată în bucățele de 2-3 centimetri și prăjită în sos cu ceapă. Ban. Maram. Mămăligă. – În Trans. și cricală. V. papricaș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TOCA s. (Mold.) mîncărică.

tocánă, tocane, s.f. – (reg.; gastr.) Mămăligă; făină de mălai fiartă în apă cu sare. Termen utilizat în satele de pe Mara, până în Vad și Săpânța; coleșă (pe Iza și Vișeu) (ALRRM, 1971: 519). Termen atestat doar în Maramureș și Sătmar; în restul țării se folosește invariabil mămăligă (ALR, 1965: 1.111). – Din magh. tokány „tocană” (DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. tokány (Fr. Kiraly, Etimologia, 409, cf. Frățilă).

tocánă, -e, s.f. – (gastr.) Mămăligă; făină de mălai fiartă în apă cu sare. Termen utilizat doar în satele de pe Mara și Codru, până în Vad și Săpânța; coleșă (pe Iza și Vișeu) (ALR 1971: 519). Termen atestat doar în Maramureș și Sătmar; în restul țării se folosește invariabil mămăligă (ALR 1965: 1111). – Din magh. tokány (MDA).

Intrare: tocană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular toca tocana
plural tocane tocanele
genitiv-dativ singular tocane tocanei
plural tocane tocanelor
vocativ singular
plural