14 definiții pentru toboșar doboșar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOBOȘÁR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară; tobaș. ♦ (Adesea fig.) Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc. [Var.: (înv. și pop.) doboșár s. m.] – Cf. magh. doboș.

TOBOȘÁR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară; tobaș. ♦ (Adesea fig.) Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc. [Var.: (înv. și pop.) doboșár s. m.] – Cf. magh. doboș.

toboșar sm [At: (a. 1701) IORGA, S. D. V, 371 / V: (reg) do~, doboșer, ~șer / Pl: ~i / E: tobaș + -ar] 1 Persoană care bate toba (1) (într-o orchestră sau într-o fanfară) Si: (înv) tambur1 (2), (reg) tobar (1), (îrg) tobaș (1). 2-3 (Reg) Tobar (2-3). 4 (Orn; reg; șîc ~ul-pădurii) Ciocănitoare (Dryobates major).

TOBOȘÁR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară. Pun toboșarul să-ți cînte ca la nuntă. PAS, Z. I 153. Acolo sînt și harpiste, ca la vînătoarea de mistreți... și trîmbițași și toboșari. ODOBESCU, S. III 111. Nu mi-e soare răsărit, Ci mi-e neica... Cu doisprece lăutari Și cu șase toboșari. ȘEZ. I 291. ♦ Crainic care adună lumea bătînd în tobă, pentru a face comunicări de interes obștesc. Îl cheamă astfel fiindcă... a fost toboșar municipal. CARAGIALE, M. 250. ◊ Fig. Fost-am totuși eu și voi rămîne Toboșarul timpurilor noi. BENIUC, V. 102. – Variantă: doboșár s. m.

TOBOȘÁR ~i m. 1) Persoană care bate toba. 2) înv. Crainic care, bătând în tobă, aduna lumea pentru a anunța ceva de interes obștesc. /tobaș + suf. ~ar

toboșar m. cel ce bate toba. [Mold. doboșer = ung. DOBOS].

toboșár m. (din maĭ vechĭu doboșar, infl. de tobă, d. ung. dobos, toboșar, de unde și sîrb. dobóšar). Vest. Acela care bate în tobă saŭ în tarabană (tarabangiŭ): un toboșar bătea o tobă (CL. 1910, 433). – În Trans. dobáș.

DOBOȘÁR s. m. v. toboșar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOBOȘÁR s. (MUZ.) (rar) tambur, (înv. și reg.) tobaș, (reg.) tobar. (~ într-o fanfară.)

TOBOȘAR s. (MUZ.) (rar) tambur, (înv. și reg.) tobaș, (reg.) tobar. (~ într-o fanfară.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

toboșar, toboșari s. m. (intl.) informator, denunțător, trădător.

Intrare: toboșar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toboșar
  • toboșarul
  • toboșaru‑
plural
  • toboșari
  • toboșarii
genitiv-dativ singular
  • toboșar
  • toboșarului
plural
  • toboșari
  • toboșarilor
vocativ singular
  • toboșarule
  • toboșare
plural
  • toboșarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doboșar
  • doboșarul
  • doboșaru‑
plural
  • doboșari
  • doboșarii
genitiv-dativ singular
  • doboșar
  • doboșarului
plural
  • doboșari
  • doboșarilor
vocativ singular
  • doboșarule
  • doboșare
plural
  • doboșarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toboșar doboșar

  • 1. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tambur (s.m.) tobar tobaș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pun toboșarul să-ți cînte ca la nuntă. PAS, Z. I 153.
      surse: DLRLC
    • Acolo sînt și harpiste, ca la vînătoarea de mistreți... și trîmbițași și toboșari. ODOBESCU, S. III 111.
      surse: DLRLC
    • Nu mi-e soare răsărit, Ci mi-e neica... Cu doisprece lăutari Și cu șase toboșari. ȘEZ. I 291.
      surse: DLRLC
    • 1.1. adesea figurat Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Îl cheamă astfel fiindcă... a fost toboșar municipal. CARAGIALE, M. 250.
        surse: DLRLC
      • figurat Fost-am totuși eu și voi rămîne Toboșarul timpurilor noi. BENIUC, V. 102.
        surse: DLRLC

etimologie: