5 definiții pentru tobiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOBÍȚĂ, tobițe, s. f. Diminutiv al lui tobă (1). – Tobă + suf. -iță.

TOBÍȚĂ, tobițe, s. f. Diminutiv al lui tobă (1). – Tobă + suf. -iță.

tobiță sf [At: POLIZU / Pl: ~țe / E: tobă + -iță] 1-2 (Pop; șhp) Tobă (1) (mică) Si: (reg) tobșoară (1-2).

TOBÍȚĂ, tobițe, s. f. Diminutiv al lui tobă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tobíță s. f., g.-d. art. tobíței; pl. tobíțe

tobíță s. f., g.-d. art. tobíței; pl. tobíțe

Intrare: tobiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tobiță
  • tobița
plural
  • tobițe
  • tobițele
genitiv-dativ singular
  • tobițe
  • tobiței
plural
  • tobițe
  • tobițelor
vocativ singular
plural

tobiță

  • 1. Diminutiv al lui tobă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Tobă + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09