17 definiții pentru tobaș dobaș dubaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOBÁȘ, tobași, s. m. (Reg.) Toboșar. [Var.: dobáș s. m.] – Tobă + suf. -aș.

TOBÁȘ, tobași, s. m. (Reg.) Toboșar. [Var.: dobáș s. m.] – Tobă + suf. -aș.

tobaș sm [At: (a. 1701) IORGA, S. D. V, 371 / V: (înv) ~boș, (îrg) doboș, (reg) do~, dub~ / Pl: ~i / E: tobă + -aș] 1 (Îrg) Toboșar (1). 2-3 (Reg) Tobar (2-3). 4 (Reg) Tobă (41).

TOBÁȘ, tobași, s. m. (Învechit; și în forma dobaș) Toboșar. Într-o zi văzu pe-o rablă Un tobaș ce lumea cheamă. EMINESCU, L. P. 144. Poruncește la dobaș Să bată doba de marș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 305. – Variantă: dobáș s. m.

DOBÁȘ s. m. v. tobaș.

toboșar sm [At: (a. 1701) IORGA, S. D. V, 371 / V: (reg) do~, doboșer, ~șer / Pl: ~i / E: tobaș + -ar] 1 Persoană care bate toba (1) (într-o orchestră sau într-o fanfară) Si: (înv) tambur1 (2), (reg) tobar (1), (îrg) tobaș (1). 2-3 (Reg) Tobar (2-3). 4 (Orn; reg; șîc ~ul-pădurii) Ciocănitoare (Dryobates major).

dobáș m. (ung. dobos). Trans. Toboșar saŭ tarabangiŭ.

toboșár m. (din maĭ vechĭu doboșar, infl. de tobă, d. ung. dobos, toboșar, de unde și sîrb. dobóšar). Vest. Acela care bate în tobă saŭ în tarabană (tarabangiŭ): un toboșar bătea o tobă (CL. 1910, 433). – În Trans. dobáș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tobáș (reg.) s. m., pl. tobáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dobáș, dobași, (doboș, doboeș), s.m. – (reg.) Toboșar. ♦ (top.) Dobăieș, culme situată la est de Sighet, cu vârful Dobăieș (331 m), vf. Călămari și piscul Colanului (440 m) (Ivanciuc, 2007: 10). ♦ (onom.) Doboș, Doboeș, Doboieș, nume de familie (96 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Dobași, poreclă pentru locuitorii din Vadu Izei, „fiind foarte buni muzicanți”; neamul Dobeșilor din Borșa: „unul a fost toboșar (dobaș) în armata împăratului Anstriei” (Mihali, Timiș, 2000). – Din magh. dobos (Scriban); var. a lui tobaș (< tobă) (DEX, MDA).

dúbaș, -ă, dubași, -e, adj. – (reg.) (referitor la situații sau la persoane) Îndoielnic, dubios. – Et. nes., probabil maghiarism.

dobáș, -i, s.m. – Toboșar. Dobași, poreclă pentru locuitorii din Vad-Maramureș, „fiind foarte buni muzicanți” (Ivanciuc 2006: 84). Dobei; neamul Dobeilor din Borșa: „unul a fost toboșar (dobaș) în armata împăratului Anstriei” (Mihali, Timiș 2000). – Din dobă + -aș.

Intrare: tobaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tobaș
  • tobașul
  • tobașu‑
plural
  • tobași
  • tobașii
genitiv-dativ singular
  • tobaș
  • tobașului
plural
  • tobași
  • tobașilor
vocativ singular
  • tobașule
  • tobașe
plural
  • tobașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dobaș
  • dobașul
  • dobașu‑
plural
  • dobași
  • dobașii
genitiv-dativ singular
  • dobaș
  • dobașului
plural
  • dobași
  • dobașilor
vocativ singular
  • dobașule
  • dobașe
plural
  • dobașilor
dubaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tobaș dobaș dubaș

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Într-o zi văzu pe-o rablă Un tobaș ce lumea cheamă. EMINESCU, L. P. 144.
      surse: DLRLC
    • Poruncește la dobaș Să bată doba de marș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 305.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tobă + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09