TOAST, toasturi, s. n. Mic discurs rostit în cadrul unei mese festive și conținînd o urare la adresa cuiva, la care comesenii se asociază, ridicînd în sus paharele pline. Discuții aprinse, toasturi fără sfîrșit, se pierdeau într-o învălmășeală de rîsete și voci răgușite. BART, E. 202. Sînt fericit a constata că nu uiți a ridica și pentru amicul d-tale cîte un toast bine simțit. CARAGIALE, O. VII 8. În sănătatea Frosei, strigai, ridicînd paharul. Toastul meu se primi în strigări de bucurie. BOLINTINEANU, O. 378. Glasul său puternic acest toast închină. ALECSANDRI, P. A. 140.. Pl. și: (rar) toaste (BOLINTINEANU, O. 394).