*toást (oa 2 silabe) n., pl. urĭ și e (fr. toste și toast, d. engl. toast, pron. tost, care vine d. lat. tostus, „prăjit”, fiind-că cel care închina în sănătatea altuĭa obișnuĭa să moaĭe în pahar și o bucățică de pîne prăjită orĭ pesmet). Închinare, pahar băut în sănătatea cuĭva: a ridica un toast.