TIVA interj. (Arată plecarea repede și neașteptată dintr-un loc) Hai, fuga! tunde-o! fugi! șterge-o! Nemaiauzind nici o foșnitură de păpușoi, nici o scurmătură de găină, am țișnit o dată cu țărna-n cap și tiva la mama acasă. CREANGĂ, A. 6. Luă cofița cu apă și tiva la mă-sa. ȘEZ. VI 11. ◊ Expr. Tiva băiete = pe-aici ți-e drumul! șterge-o! pleacă în grabă! Își ia cojocul între umere și biciul în mînă și tiva băiete! CREANGĂ, P. 114. – Variantă: tivai (ȘEZ. II 101) interj.