2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TITRÁRE, titrări, s. f. Acțiunea de a titra și rezultatul ei. – V. titra.

TITRÁRE, titrări, s. f. Acțiunea de a titra și rezultatul ei. – V. titra.

TITRÁRE, titrări, s. f. Metodă volumetrică de determinare a concentrației unei soluții sau a unei substanțe.

TITRÁRE s.f. Acțiunea de a titra și rezultatul ei. [< titra].

TITRÁ, titrez, vb. I. Tranz. 1. A determina proporția de aur, de argint etc. dintr-un aliaj. 2. A determina prin analiză volumetrică concentrația unei soluții. 3. A da un titlu (într-un ziar, într-o revistă etc.). – Din fr. titrer.

TITRÁ, titrez, vb. I. Tranz. 1. A determina proporția de aur, de argint etc. dintr-un aliaj. 2. A determina prin analiză volumetrică concentrația unei soluții. – Din fr. titrer.

TITRÁ vb. I. tr. 1. A determina proporția de aur, de argint etc. dintr-un aliaj. 2. A determina proporția componenților dintr-o substanță. [< fr. titrer].

TITRÁ vb. tr. 1. a da, a acorda un titlu (1, 2). 2. (despre ziare) a pune un titlu. 3. (chim.) a determina titrul unei soluții, unui aliaj. 4. (cinem.) a imprima pe peliculă traducerea dialogurilor din versiunea originală a unui film. (< fr. titrer)

titrá vb. I A da un titlu (într-un ziar, revistă etc.) ◊ „Cei 24 de copii sunt, cum titrează ziarul austriac «Volksstimme», victimele setei de profit.” Sc. 3 IX 72 p. 6 (din fr. titrer; DN3 – alt sens)

A TITRÁ ~éz tranz. (soluții, substanțe, aliaje etc.) A supune unei analize speciale (pentru a determina concentrația). /<fr. titrer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

titráre (ti-tra-) s. f., g.-d. art. titrắrii; pl. titrắri

titráre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. titrării; pl. titrări

titrá (a ~) (ti-tra) vb., ind. prez. 3 titreáză

titrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. titréz, 3 sg. și pl. titreáză

Intrare: titrare
  • silabație: -tra-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titrare
  • titrarea
plural
  • titrări
  • titrările
genitiv-dativ singular
  • titrări
  • titrării
plural
  • titrări
  • titrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: titra
  • silabație: -tra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • titra
  • titrare
  • titrat
  • titratu‑
  • titrând
  • titrându‑
singular plural
  • titrea
  • titrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • titrez
(să)
  • titrez
  • titram
  • titrai
  • titrasem
a II-a (tu)
  • titrezi
(să)
  • titrezi
  • titrai
  • titrași
  • titraseși
a III-a (el, ea)
  • titrea
(să)
  • titreze
  • titra
  • titră
  • titrase
plural I (noi)
  • titrăm
(să)
  • titrăm
  • titram
  • titrarăm
  • titraserăm
  • titrasem
a II-a (voi)
  • titrați
(să)
  • titrați
  • titrați
  • titrarăți
  • titraserăți
  • titraseți
a III-a (ei, ele)
  • titrea
(să)
  • titreze
  • titrau
  • titra
  • titraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)