opțiuni
  • info

13 definiții pentru titiri

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TITIRI, titiresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a (se) găti cu (prea) multă grijă. – Et. nec.

titiri2 vt [At: PAMFILE, B. 22 / Pzi: ~resc / E: nct] (Reg; csnp) A pârli.

titiri1 [At: D. ZAMFIRESCU, T. S. 69 / V: (îrg) bit~, tint~ / Pzi: ~resc / E: nct] 1 vt (Reg) A așeza ceva încet, cu o atenție exagerată Si: a aranja, a potrivi. 2-3 vtr (Olt) A(-și) potrivi ținuta cu (prea) multă grijă Si: (pop) a (se) dichisi, (reg) a (se) titirisi (1-2). 4 vt (Reg) A șifona (o haină, o pălărie etc.) Si: a boți, a mototoli.

TITIRI, titiresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg. și fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a (se) găti cu (prea) multă grijă. – Et. nec.

TITIRI, titiresc, vb. IV. Refl. (Regional) A se dichisi cu multă grijă, a se găti, a se aranja.

tintiri2 v vz titiri1

tintirésc, V. titiresc.

titirésc v. tr. (var. din bitiresc). Sud. Așez cu prea multă atențiune (o carte, o haĭnă în dulap, o broderie la cusut ș. a.). – În Cov. tintiresc. V. și bitiresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

titiri (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. titiresc, 3 sg. titirește, imperf. 1 titiream; conj. prez. 1 sg. să titiresc, 3 să titirească

titiri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. titiresc, imperf. 3 sg. titirea; conj. prez. 3 să titirească

titiri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. titiresc, imperf. 3 sg. titirea; conj. prez. 3 sg. și pl. titirească

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

titiri, titiresc, vb. IV (reg. și fam.) 1. a așeza atent ceva. 2. (refl.) a se dichisi, a se aranja, a se găti.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

titiri, titiresc (reg.) I. v. t. a dichisi, a aranja, a găti cu multă grijă II. v. r. a se dichisi, a se aranja, a se găti cu multă grijă

Intrare: titiri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • titiri
  • titirire
  • titirit
  • titiritu‑
  • titirind
  • titirindu‑
 singular plural
  • titirește
  • titiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • titiresc
 (să)
  • titiresc
  • titiream
  • titirii
  • titirisem
a II-a (tu)
  • titirești
 (să)
  • titirești
  • titireai
  • titiriși
  • titiriseși
a III-a (el, ea)
  • titirește
 (să)
  • titirească
  • titirea
  • titiri
  • titirise
plural I (noi)
  • titirim
 (să)
  • titirim
  • titiream
  • titirirăm
  • titiriserăm
  • titirisem
a II-a (voi)
  • titiriți
 (să)
  • titiriți
  • titireați
  • titirirăți
  • titiriserăți
  • titiriseți
a III-a (ei, ele)
  • titiresc
 (să)
  • titirească
  • titireau
  • titiriră
  • titiriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

titiri, titirescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.