14 definiții pentru titan (chim.)
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TITAN1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri speciale. – Din fr. titane.
titan2 sn [At: PONI, CH. 30 / V: (îvr) ~iu / E: fr titane] 1 Element chimic răspândit în natură sub formă de compuși, întrebuințat la fabricarea oțelurilor speciale și, sub formă de oxid, ca pigment alb. 2 (Îs) Alb de ~ Oxid întrebuințat în pictură, ca pigment alb.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TITAN1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri. – Din fr. titane.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de camelia.soare
- acțiuni
TITAN1 s. n. Metal cu duritate mare, care se găsește răspîndit în natură sub formă de compuși.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TITAN s.n. Metal alb-argintiu, foarte dur și casant, răspîndit în natură sub formă de compuși. [< fr. titane].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TITAN2 s. n. metal alb-argintiu, foarte dur și casant, greu fuzibil, la elaborarea unor aliaje și oțeluri speciale. (< fr. titane)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TITAN1 n. Metal dur, alb-argintiu, întrebuințat la fabricarea oțelurilor speciale, iar, sub formă de oxid, ca pigment alb în pictură. /<fr. titane
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
titaniu sn vz titan2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*titániŭ n. Chim. Un metal negru tetravalent cu o greutate atomică de 48 și cu proprietățĭ apropiate de ale silicĭuluĭ și cositoruluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
titan1 (element chimic) s. n.; simb. Ti
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
titan2 (element chimic) s. n.; simb. Ti
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
titan (element chimic) s. n., simb. Ti
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
TITÁN2 (< fr. {i}; {s} gr. Titan) s. n. Element chimic (Ti; nr. at. 22, m. at. 47,90, p. t. 1.668°C, p. f. 3.260°C, gr. sp. 4,5), destul de răspândit în natură (rar în concentrații mari). Metal alb-argintiu ușor, foarte stabil din punct de vedere chimic. Mineralele principale din care se extrage t. sunt ilmenitul, rutilul, loparitul ș.a. T. și aliajele lui se folosesc ca materiale de construcții în ind. constructoare de avioane, rachete, nave, în ind. chimică, precum și în pictură sub formă de oxid, ca pigment alb (alb de t.). A fost obținut în stare metalică de Berzelius în 1825, combinațiile sale fiind cunoscute încă din 1789.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ti, simbol chimic pentru titan.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
titansubstantiv neutru
- 1. Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, casant, greu fuzibil, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri speciale, iar, sub formă de oxid, ca pigment alb în pictură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
- comentariu Ti DOOM 2
etimologie:
- titane DEX '09 DEX '98 DN