2 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

tistălit sn [At: AI, 13 / Pl: (rar) ~uri / E: tistăli1] (Trs) 1 Dereticare. 2 Îndepărtare a murdăriei, a prafului etc. de pe hainele unei persoane. 3 Găteală (2). 4 Limpezire a rufelor Si: clătire. 5 Îndepărtare a corpurilor sau a substanțelor străine Si: purificare. 6 (Spc) Fierbere a țuicii a doua oară. 7 Înseninare a cerului. 8 Debarasare de ceva rău.

tistăli1 [At: VAIDA / V: (reg) ~lui, ~tuli, ~tului, tiștălui / Pzi: ~lesc / E: mg tisztál] (Trs) 1 vi A face curat. 2 vr (D. persoane; îf tistuli, tiștălui) A se curăța de murdărie, de praf etc. 3 vr (D. persoane; îaf) A se găti (10). 4 vt (îf tiștălui) A limpezi rufele. 5 vt A îndepărta corpurile sau substanțele străine din ceva Si: a curăța, a purifica. 6 vt (Spc; c. i. țuică) A fierbe a doua oară. 7 vr (D. cer, vreme) A se însenina. 8 vr (Fig) A se debarasa (de ceva rău).

tistăli2 vt [At: LEXIC REG. 25 / V: (reg) ~lui / Pzi: ~lesc / E: mg tisztel] (Reg) A da respectul cuvenit unei persoane care deține o funcție înaltă Si: a cinsti.

tistălui1 v vz tistăli1

tistălui2 v vz tistăli2

tistuli v vz tistăli1

tistului v vz tistăli1

tiștălui v vz tistăli1

Sinonime

TISTĂLI vb. v. curăța, deretica, însenina, limpezi, lumina, scutura, strânge.

tistăli vb. v. CURĂȚA. DERETICA. ÎNSENINA. LIMPEZI. LUMINA. SCUTURA. STRÎNGE.

Regionalisme / arhaisme

tistăli2, tistălesc, vb. IV (reg.) a cinsti, a onora.

Intrare: tistălit
tistălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tistălit
  • tistălitul
  • tistălitu‑
  • tistăli
  • tistălita
plural
  • tistăliți
  • tistăliții
  • tistălite
  • tistălitele
genitiv-dativ singular
  • tistălit
  • tistălitului
  • tistălite
  • tistălitei
plural
  • tistăliți
  • tistăliților
  • tistălite
  • tistălitelor
vocativ singular
plural
tistălire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tistălire
  • tistălirea
plural
  • tistăliri
  • tistălirile
genitiv-dativ singular
  • tistăliri
  • tistălirii
plural
  • tistăliri
  • tistălirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tistăli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tistăli
  • tistălire
  • tistălit
  • tistălitu‑
  • tistălind
  • tistălindu‑
singular plural
  • tistălește
  • tistăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tistălesc
(să)
  • tistălesc
  • tistăleam
  • tistălii
  • tistălisem
a II-a (tu)
  • tistălești
(să)
  • tistălești
  • tistăleai
  • tistăliși
  • tistăliseși
a III-a (el, ea)
  • tistălește
(să)
  • tistălească
  • tistălea
  • tistăli
  • tistălise
plural I (noi)
  • tistălim
(să)
  • tistălim
  • tistăleam
  • tistălirăm
  • tistăliserăm
  • tistălisem
a II-a (voi)
  • tistăliți
(să)
  • tistăliți
  • tistăleați
  • tistălirăți
  • tistăliserăți
  • tistăliseți
a III-a (ei, ele)
  • tistălesc
(să)
  • tistălească
  • tistăleau
  • tistăli
  • tistăliseră
tistălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tistului
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tistuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tiștălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)