tistălit sn [At: AI, 13 / Pl: (rar) ~uri / E: tistăli¹] (Trs) 1 Dereticare. 2 Îndepărtare a murdăriei, a prafului etc. de pe hainele unei persoane. 3 Găteală (2). 4 Limpezire a rufelor Si: clătire. 5 Îndepărtare a corpurilor sau a substanțelor străine Si: purificare. 6 (Spc) Fierbere a țuicii a doua oară. 7 Înseninare a cerului. 8 Debarasare de ceva rău.

tistăli¹ [At: VAIDA / V: (reg) ~lui, ~tuli, ~tului, tiștălui / Pzi: ~lesc / E: mg tisztál] (Trs) 1 vi A face curat. 2 vr (D. persoane; îf tistuli, tiștălui) A se curăța de murdărie, de praf etc. 3 vr (D. persoane; îaf) A se găti (10). 4 vt (îf tiștălui) A limpezi rufele. 5 vt A îndepărta corpurile sau substanțele străine din ceva Si: a curăța, a purifica. 6 vt (Spc; c. i. țuică) A fierbe a doua oară. 7 vr (D. cer, vreme) A se însenina. 8 vr (Fig) A se debarasa (de ceva rău).

tistăli² vt [At: LEXIC REG. 25 / V: (reg) ~lui / Pzi: ~lesc / E: mg tisztel] (Reg) A da respectul cuvenit unei persoane care deține o funcție înaltă Si: a cinsti.

TISTĂLI vb. v. curăța, deretica, însenina, limpezi, lumina, scutura, strânge.

tistăli², tistălesc, vb. IV (reg.) a cinsti, a onora.