TIRISTOR, tiristoare, s. n. (Electron.) Dispozitiv semiconductor cu trei electrozi (anod, catod și electrod), funcționând ca o diodă semiconductoare cu electrod de comandă. – Din engl., fr. thyristor.

tiristor sn [At: DEX / Pl: ~oare / E: eg, fr thyristor] (Elt) Dispozitiv semiconductor constituit din patru regiuni de conductibilități alternate, care poate fi comutat din starea blocată în stare de conducție și invers.

TIRISTOR, tiristoare, s. n. (Electron.) Dispozitiv semiconductor constituit din patru regiuni de conductibilități alternate, care poate fi comutat din starea blocată în stare de conducție și invers. – Din engl., fr. thyristor.

TIRISTOR s.n. (Electr.) Element de circuit semiconductor, cu doi electrozi principali și un electrod de comandă, care pot bloca tensiuni relativ înalte aplicate în ambele sensuri între electrozii săi principali. [Et. incertă].

TIRISTOR s. n. element de circuit semiconductor, cu doi electrozi principali și un electrod de comandă, care poate bloca tensiuni relativ înalte aplicate în ambele sensuri între electrozii săi principali. (< engl., fr. thyristor)

tiristor s. n., pl. tiristoare