TIRIPLIC s. n. (Învechit) Fir răsucit de bumbac mercerizat sau de mătase, folosit la țesut, la brodat sau la împletit. V. ibrișin, bumbăcel. Cămășile tinerilor... se fac din pînză de burangic cu urzeală de bumbac sau tiriplic. PAMFILE, I. C. 353. Un cearșaf cu împletituri de tiriplic. ODOBESCU, S. I 422. -Variantă: triplic (MARIAN, NA. 260) s. n.