Definiția cu ID-ul 720561:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tiriplíc n., pl. urĭ (turc. tire iplik, d. tiré, ață de bumbac și iplik, ață; sîrb. tiriplik). Sud. Ață albă de cusut care se vinde în scul. Adv. Strună: treaba merge tiriplic. V. bumbăcel.