TIRANIZA, tiranizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva tiranic, a se purta ca un tiran; a asupri, a teroriza. Toptangiul era un om care... tiraniza pe bieții săraci. DEMETRESCU, O. 96. Domnii cei răi, de care Moldova a avut cu prisos, tiranizau pe bieții pămînteni. BĂLCESCU, O. I 119. ◊ Fig. Acum îl tiraniza nevoia absurdă și vinovată s-o resfețe și sub ochii altora. C. PETRESCU, O. P. I 86. S-ar zice că această viziune îl tiranizează, că... nu poate să nu vadă cum se comportă personajele care intră în scenă. IBRĂILEANU, S. 17.