2 intrări
- tiranisire tiranisit
- tiranisi
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tiranisire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: tiranisi] (Înv) 1-2 Tiranizare (1-2). 3 (Fig) Chin (1).
tiranisi vt [At: (a. 1705) BV I, 466 / Pzi: ~sesc / E: ngr τυράννησα (aor τυραννῶ)] (Înv) 1-2 A tiraniza (1-2). 3 (Fig) A chinui (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tiranisì v. 1. a trata tiranic; 2. fig. a exersa o influență irezistibilă: pasiunea jocului îl tiranisește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*tiranisésc v. tr. (ngr. tyrannizo, aor. -ánnisa). Tratez cu tiranie (cu cruzime). V. refl. Avaru se tiranisește. – Și *tiranizez (fr. tyranniser). Și tirănesc (Pan).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
TIRANISÍ vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, teroriza, tiraniza, urgisi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tiranisi vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. TERORIZA. TIRANIZA. URGISI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tiranisí, tiranisésc, vb. IV (înv.) 1. a trata tiranic (pe cineva). 2. (fig.) a exercita o influență irezistibilă (asupra cuiva).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||