4 definiții pentru tiranisire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tiranisire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: tiranisi] (Înv) 1-2 Tiranizare (1-2). 3 (Fig) Chin (1).
tiranisi vt [At: (a. 1705) BV I, 466 / Pzi: ~sesc / E: ngr τυράννησα (aor τυραννῶ)] (Înv) 1-2 A tiraniza (1-2). 3 (Fig) A chinui (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TIRANISI vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, teroriza, tiraniza, urgisi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tiranisi, tiranisesc, vb. IV (înv.) 1. a trata tiranic (pe cineva). 2. (fig.) a exercita o influență irezistibilă (asupra cuiva).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: tiranisire
tiranisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tiranisit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)