TIPSIE, tipsii, s. f. 1. Tavă mare, rotundă, de aur, de argint sau de aramă, uneori artistic ornamentată. V. tabla. I-a mai dat o tipsie mare de aur și o cloșcă tot de aur, bătută cu pietre scumpe. CREANGĂ, P. 93. Nu cumva s-au prins cătră tine ca să-ți aducă și luna pe tipsie? ALECSANDRI, T. 1225. Tipsiile pe care aduceau bucatele... erau de argint. NEGRUZZI, S. I 151. Mă miram ce-mi place mie... Mărul roșu din tipsie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 41. ◊ (În comparații) Ținutul e ca o tipsie. Nici o ondulație. STANCU, U.R.S.S. 105. Soarele începea să se vadă prin pînza de nouri, fără strălucire, ca o tipsie de argint. SADOVEANU, O. IV 46. Era o lună plină, ca o tipsie de argint, a cărei lumină prefăcea stelele într-o pulbere aurie. CAMIL PETRESCU, O. I 211. ◊ Fig. A rămas neclintit ca o jucărie de smalț și aur pe tipsia unei frunze. SADOVEANU, A. L. 194. 2. (Numai la pl.) Chimval (1). Meterhaneaua domnească îl întîmpina cu mare zgomot de tipsii, lovite unele într-altele. MACEDONSKI, O. III 120. Conștiința lui tresărea din aceste ațipiri, speriată ca de-o bruscă ciocnire de tipsii. VLAHUȚĂ, O. A. III 172. Bande militare însoțite cu tobe și cu tipsii întocmai ca la grădina lui Giafer. FILIMON, C. 93. ♦ (Într-o comparație puțin obișnuită) Discul tampoanelor de la locomotivele sau vagoanele de cale ferată. Locomotiva își izbea tipsiile elastice de șirul de vagoane. VLAHUȚĂ, la TDRG.