tipizare sf [At: LEG. EC. PL., 433 / Pl: ~zări / E: tipiza] 1 Procedeu al creației artistice, propriu mai ales artei realiste, constând într-un proces complex de generalizare artistică a realității, în urma căruia evenimentele, relațiile, personajele etc. sunt relevate în imagini vii, caracteristice, definitorii. 2 Individualizare a unei persoane, a unui obiect, fenomen etc. 3 (Ind) Reducere a diverselor variante ale unui produs la un singur tip¹ (1), dovedit a fi mai bun sau corespunzător scopului și fabricarea în cantități mari a acestuia Si: standardizare. 4 Stabilire a caracteristicilor principale ale construcțiilor, ale elementelor de construcție și a detaliilor acestora privind destinația, mărimea, structura și alte particularități.

TIPIZARE, tipizări, s. f. Acțiunea de a tipiza și rezultatul ei. 1. Proces complex de generalizare artistică a realității, în urma căruia esența relațiilor sociale, a evenimentelor istorice, conținutul luptei dintre nou și vechi se dezvăluie în forma unor imagini concrete, în caractere vii, veridice. 2. Standardizare. Pentru coloranții destinați industriei textile, industriei pielăriei și industriei de cauciuc, se cere tipizarea... îmbogățirea sortimentelor, culori mai vii, îmbunătățirea rezistenței la lumină, spălare și frecare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 5/3.

TIPIZARE s.f. 1. Proces complex de generalizare artistică a realității în urma căruia esența relațiilor sociale, a evenimentelor istorice, conținutul luptei dintre nou și vechi se dezvăluie în forma unor imagini, în caractere vii, veridice. 2. Acțiunea de standardizare prin care, dintre mai multe produse destinate aceluiași scop, se elimină tipurile inutile sau foarte asemănătoare, reținîndu-se numai cele folositoare și corespunzătoare scopului, pentru a fi reproduse pe scară largă. [< tipiza].

TIPIZARE s. f. 1. acțiunea de a tipiza. ◊ proces complex de generalizare artistică a realității în urma căruia esența relațiilor sociale, a evenimentelor istorice, se dezvăluie în forma unor imagini, în caractere vii, veridice. 2. acțiunea de standardizare prin care, dintre mai multe produse destinate aceluiași scop, se elimină tipurile inutile sau foarte asemănătoare, reținându-se numai cele folositoare și corespunzătoare scopului. (< tipiza)

tipizare s. f. (tehn.) Acțiunea de standardizare ◊ „Reducerea ciclului de cercetare-proiectare și asimilare în fabricație a produselor [...] prin extinderea tipizării și standardizării subansamblelor, produselor și tehnologiilor [...]” I.B. 18 I 85 p. 2 (din tipiza; DEX, DN3)

tipiza vt [At: BUL. FIL. III, 186 / Pzi: ~zez / E: tip¹] 1 (Spc) A da unui personaj literar valoare, caracter de tip¹ (11). 2 (C. i. persoane, obiecte, fenomene etc.) A face să fie tipic² (1). 3 A reduce diversele variante ale unui produs la un singur tip¹, corespunzător scopului Si: a standardiza. 4 A stabili caracteristicile principale ale construcțiilor, elementelor de construcție și a detaliilor acestora privind destinația, mărimea, structură și alte particularități.

TIPIZA, tipizez, vb. I. Tranz. 1. A da unui personaj literar, unei situații etc. valoare, caracter de tip, a face tipic; a imprima trăsături tipice. «Sfîrlează cu fofează» e un roman propriu-zis care tipizează cazul tînărului fiu de țăran, cu neîntrecute aptitudini de inventator. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/1. 2. A reduce diversele tipuri de produse, destinate aceluiași scop, la cele recunoscute ca fiind mai reușite și mai corespunzătoare scopului, pentru a fi reproduse pe scară largă; a standardiza.

TIPIZA vb. I. tr. A face (ceva) tipic; a da valoare, caracter de tip unui personaj, unei situații etc. [Cf. it. tipizzare, germ. typisieren].

TIPIZA vb. tr. 1. a da unui personaj literar, unei situații etc. valoare, caracter tipic. 2. a reduce diversele variante ale unui produs la un singur tip¹ (I, 1); a standardiza. 3. a stabili caracteristicile principale ale construcțiilor, elementelor de construcție și detaliilor acestora. (< fr. typiser)

A TIPIZA ~ez tranz. 1) (produse) A face să corespundă unui tip. 2) (personaje, situații etc.) A înzestra cu însușiri inerente unui tip; a prezenta ca tipic. /tip + suf. ~iza

tipizare s. f., g.-d. art. tipizării; pl. tipizări

tipizare s. f., g.-d. art. tipizării; pl. tipizări

tipizare s. f., g.-d. art. tipizării; pl. tipizări

tipiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tipizez, 3 tipizează; conj. prez. 1 sg. să tipizez, 3 să tipizeze

tipiza (a ~) vb., ind. prez. 3 tipizează

tipiza vb., ind. prez. 1 sg. tipizez, 3 sg. și pl. tipizează

TIPIZARE s. 1. v. standardizare. 2. v. individualizare.

TIPIZARE s. 1. standardizare. (~ produselor.) 2. individualizare. (~ eroilor.)

TIPIZA vb. 1. v. standardiza. 2. v. individualiza.

TIPIZA vb. 1. a standardiza. (A ~ produsele.) 2. a individualiza. (A ~ un personaj literar.)