2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tintiri2 v vz titiri1

tintiri1 vt [At: ARHIVA XXIV, 74 / V: (reg) tit~ / Pzi: ~resc / E: ns cf întiri] (Reg) A alunga (1).

ȚINTÍRE, țintiri, s. f. Acțiunea de a ținti și rezultatul ei. – V. ținti.

ȚINTÍRE, țintiri, s. f. Acțiunea de a ținti și rezultatul ei. – V. ținti.

țintire sf [At: ASACHI, S. L. II, 68 / V: (îvr) ~tare / Pl: ~ri / E: ținti] 1 (Îrg; rar) Fixare (a unei piese de lemn, de piele etc.) în cuie Si: țintuire (1). 2 (Îrg; rar) Fixare în cuie pentru a tortura Si: răstignire, țintuire (6). 3 (Îrg; rar; fig) Imobilizare. 4 (Îrg; rar) Oprire a mișcării cuiva. 5 (Îvr) Înfigere. 6 Ochire cu arma. 7 (Ccr) Obiectul în care se ochește Si: țintă1 (20). 8 Lovire a unei ținte1 (20). 9 (Fig) Concentare a atenției, a sentimentelor etc. într-o anumită direcție. 10 (Fig) Atac satiric, critic, la adresa cuiva. 11 (Fig) Insinuare. 12 Concentrare a privirii într-o anumită direcție. 13 Privire fixă și stăruitoare. 14 (Fig) Aspirație (către ceva). 15 (Fig) Scop.

ȚINTÍRE, țintiri, s. f. Acțiunea de a ținti. 1. Ochire; (rar) semnul în care se ochește (v. țintă). Mreajă de funii făcînd, el atîrnă legat porumbelul Sus pe catargul înalt la vîrf, ca țintire săgeții. COȘBUC, AE. 98. 2. Fig. Năzuință, aspirație, țel, scop, țintă (II 3). Cuvîntul... prezenta... țintirile naționale și civilizatoare ale Asociațiunii. ODOBESCU, S. I 472. El n-are alte țintiri decît păstrarea păcii. BĂLCESCU, O. II 213. 3. Fig. (Rar, în expr.) Fără de țintire = în neștire, fără țintă. Nor ce treci făr’ de țintire! Eu ca tine sînt străin. BOLINTINEANU, O. 25.

titirésc v. tr. (var. din bitiresc). Sud. Așez cu prea multă atențiune (o carte, o haĭnă în dulap, o broderie la cusut ș. a.). – În Cov. tintiresc. V. și bitiresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țintire s. f., g.-d. art. țintirii; pl. țintiri

țintire s. f., g.-d. art. țintirii; pl. țintiri

țintíre s. f., g.-d. art. țintírii; pl. țintíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TINTIRÍ vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îndepărta.

tintiri vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA.

ȚINTÍRE s. ochire, ochit, vizare. (~ unui obiectiv de atins.)

ȚINTIRE s. ochire, ochit, vizare. (~ unui obiectiv de atins.)

Intrare: tintiri
verb (VT401)
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tintiri
  • tintirire
  • tintirit
  • tintiritu‑
  • tintirind
  • tintirindu‑
singular plural
  • tintirește
  • tintiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tintiresc
(să)
  • tintiresc
  • tintiream
  • tintirii
  • tintirisem
a II-a (tu)
  • tintirești
(să)
  • tintirești
  • tintireai
  • tintiriși
  • tintiriseși
a III-a (el, ea)
  • tintirește
(să)
  • tintirească
  • tintirea
  • tintiri
  • tintirise
plural I (noi)
  • tintirim
(să)
  • tintirim
  • tintiream
  • tintirirăm
  • tintiriserăm
  • tintirisem
a II-a (voi)
  • tintiriți
(să)
  • tintiriți
  • tintireați
  • tintirirăți
  • tintiriserăți
  • tintiriseți
a III-a (ei, ele)
  • tintiresc
(să)
  • tintirească
  • tintireau
  • tintiri
  • tintiriseră
Intrare: țintire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintire
  • țintirea
plural
  • țintiri
  • țintirile
genitiv-dativ singular
  • țintiri
  • țintirii
plural
  • țintiri
  • țintirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țintire, țintirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a ținti și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Ochire, ochit, vizare. DLRLC
      • 1.1.1. rar Semnul în care se ochește. DLRLC
        • format_quote Mreajă de funii făcînd, el atîrnă legat porumbelul Sus pe catargul înalt la vîrf, ca țintire săgeții. COȘBUC, AE. 98. DLRLC
      • format_quote Cuvîntul... prezenta... țintirile naționale și civilizatoare ale Asociațiunii. ODOBESCU, S. I 472. DLRLC
      • format_quote El n-are alte țintiri decît păstrarea păcii. BĂLCESCU, O. II 213. DLRLC
    • chat_bubble figurat rar Fără de țintire = în neștire, fără țintă. DLRLC
      • format_quote Nor ce treci făr’ de țintire! Eu ca tine sînt străin. BOLINTINEANU, O. 25. DLRLC
etimologie:
  • vezi ținti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.