2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINTÍRE, țintiri, s. f. Acțiunea de a ținti și rezultatul ei. – V. ținti.

ȚINTÍRE, țintiri, s. f. Acțiunea de a ținti și rezultatul ei. – V. ținti.

ȚINTÍRE, țintiri, s. f. Acțiunea de a ținti. 1. Ochire; (rar) semnul în care se ochește (v. țintă). Mreajă de funii făcînd, el atîrnă legat porumbelul Sus pe catargul înalt la vîrf, ca țintire săgeții. COȘBUC, AE. 98. 2. Fig. Năzuință, aspirație, țel, scop, țintă (II 3). Cuvîntul... prezenta... țintirile naționale și civilizatoare ale Asociațiunii. ODOBESCU, S. I 472. El n-are alte țintiri decît păstrarea păcii. BĂLCESCU, O. II 213. 3. Fig. (Rar, în expr.) Fără de țintire = în neștire, fără țintă. Nor ce treci făr’ de țintire! Eu ca tine sînt străin. BOLINTINEANU, O. 25.

titirésc v. tr. (var. din bitiresc). Sud. Așez cu prea multă atențiune (o carte, o haĭnă în dulap, o broderie la cusut ș. a.). – În Cov. tintiresc. V. și bitiresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țintíre s. f., g.-d. art. țintírii; pl. țintíri

țintíre s. f., g.-d. art. țintírii; pl. țintíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TINTIRÍ vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îndepărta.

tintiri vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA.

ȚINTÍRE s. ochire, ochit, vizare. (~ unui obiectiv de atins.)

ȚINTIRE s. ochire, ochit, vizare. (~ unui obiectiv de atins.)

Intrare: tintiri
verb (VT401)
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tintiri
  • tintirire
  • tintirit
  • tintiritu‑
  • tintirind
  • tintirindu‑
singular plural
  • tintirește
  • tintiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tintiresc
(să)
  • tintiresc
  • tintiream
  • tintirii
  • tintirisem
a II-a (tu)
  • tintirești
(să)
  • tintirești
  • tintireai
  • tintiriși
  • tintiriseși
a III-a (el, ea)
  • tintirește
(să)
  • tintirească
  • tintirea
  • tintiri
  • tintirise
plural I (noi)
  • tintirim
(să)
  • tintirim
  • tintiream
  • tintirirăm
  • tintiriserăm
  • tintirisem
a II-a (voi)
  • tintiriți
(să)
  • tintiriți
  • tintireați
  • tintirirăți
  • tintiriserăți
  • tintiriseți
a III-a (ei, ele)
  • tintiresc
(să)
  • tintirească
  • tintireau
  • tintiri
  • tintiriseră
Intrare: țintire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintire
  • țintirea
plural
  • țintiri
  • țintirile
genitiv-dativ singular
  • țintiri
  • țintirii
plural
  • țintiri
  • țintirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țintire

  • 1. Acțiunea de a ținti și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi ținti
    surse: DEX '98 DEX '09