5 definiții pentru tinerior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tinerior, ~oa [At: TEODORESCU, P. P. 52 / V: (reg) tân~ / Pl: ~i, ~oare / E: tânăr + -ior] (Reg; șhp) 1-2 smf Tinerel (1-2). 3-4 a Tinerel (3-4).

TINERIÓR, -OÁRĂ, tineriori, -oare, s. m. și f. (Rar) Diminutiv al lui tînăr. Să dea lefi la lefegii, Gălbiori la tineriori. TEODORESCU, P. P. 52. – Pronunțat: -rior.

TINERIÓR, -OÁRĂ, tineriori, -oare, s. m. și f. (Rar) Diminutiv al lui tânăr. [Pr.: -rior]


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: tinerior
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinerior
  • tineriorul
  • tinerioru‑
plural
  • tineriori
  • tineriorii
genitiv-dativ singular
  • tinerior
  • tineriorului
plural
  • tineriori
  • tineriorilor
vocativ singular
  • tineriorule
plural
  • tineriorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tinerior, -oară tinerioară

etimologie: