5 definiții pentru tinerioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tinerior, ~oa [At: TEODORESCU, P. P. 52 / V: (reg) tân~ / Pl: ~i, ~oare / E: tânăr + -ior] (Reg; șhp) 1-2 smf Tinerel (1-2). 3-4 a Tinerel (3-4).

TINERIÓR, -OÁRĂ, tineriori, -oare, s. m. și f. (Rar) Diminutiv al lui tînăr. Să dea lefi la lefegii, Gălbiori la tineriori. TEODORESCU, P. P. 52. – Pronunțat: -rior.

TINERIÓR, -OÁRĂ, tineriori, -oare, s. m. și f. (Rar) Diminutiv al lui tânăr. [Pr.: -rior]


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TINERIÓR adj., s. v. tinerel.

Intrare: tinerioară
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinerioa
  • tinerioara
plural
  • tinerioare
  • tinerioarele
genitiv-dativ singular
  • tinerioare
  • tinerioarei
plural
  • tinerioare
  • tinerioarelor
vocativ singular
  • tinerioa
  • tinerioaro
plural
  • tinerioarelor

tinerior, -oară tinerioară

  • 1. rar Diminutiv al lui tânăr.
    surse: DLRLC sinonime: tinerel, -ică. -ea un exemplu
    exemple
    • Să dea lefi la lefegii, Gălbiori la tineriori. TEODORESCU, P. P. 52.
      surse: DLRLC

etimologie: