TINERET s. n. (Cu sens colectiv) 1. Totalitatea tinerilor aflați la un moment dat într-un anumit loc. V. tinerime. Ceva mai încolo tineretul joacă. PAS, Z. I 237. Tineretul din biserică, însă, era vioi. SADOVEANU, O. VIII 216. Tineretul casei o luase domol spre pădure. VLAHUȚĂ, O. A. I 120. Ciuma-n țară c-a intrat, Tineret n-a mai lăsat. TEODORESCU, P. P. 624. 2. Totalitatea animalelor tinere dintr-o gospodărie, care n-au atins încă vîrsta de a da randament.