Definiția cu ID-ul 1126271:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TINEREL, -EA, -ICĂ, tinerei, -le, adj. (Cu nuanță afectivă) Diminutiv al lui tînăr. Se simțea că nu-i tinerel feciorul. AGÎRBICEANU, S. P. 17. Bate-n casă șase ceasul, Cînd s-oprește-n tindă pasul: Lîngă fata tinerea, Mă-sa vine. COȘBUC, P. II 210. Mi-aș lua și eu una tinerică și macar trei zile să trăiesc în ticnă cu dînsa, cum știu eu și apoi să mor. CREANGĂ, P. 122. Că am mîndră tinerea, Tinerea și gingășea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 20. ◊ Loc. adv. De tinerel = de tînăr. Arză-te focul, năcaz, Că de tinerel te-am tras. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 223. ◊ (Substantivat) Bedros era un tinerel voinic și frumos. DUMITRIU, N. 267. Cucoana Marieta, măcar că-i bătrînă, dar cam face pe tinerica. HOGAȘ, H. 87. Numai unul din ei, căpitanul, un tinerel fără musteață, nu știu cum dracul face și-mi iese înainte. ALECSANDRI, T. II 22.