TIMUR nume tătăresc, var. la dimir „fier”; Temerești s. olt.; folosit în compuneri: A. + tat. khan „suveran”. 1. Timircan, N., act. pare a fi n. compus la fel cu Cantemir; Timircan, Lupul mold. (BCI VII 44). 2. Temircan, mold. (ib. 84); Tămercan, Ioniță, mold.; cf. Temirhan sau Timerhan Mîrza, tătar (Kog 163, 166). B. + tatar lenk „șchiop”, diformat în Tamerlan: 1. Temerliani i s. (Sd XXII 357). 2. Tomărlei, în genitiv (17 A II 226). C. Din tatarul Timurtaș: 1. Tămărtășani s. (17 A I 82); 2. Tămîrtașinți s. (Dm).