10 definiții pentru timpanită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMPANÍTĂ, timpanite, s. f. (Med.) Timpanism. – Din fr. tympanite.

TIMPANÍTĂ, timpanite, s. f. (Med.) Timpanism. – Din fr. tympanite.

timpani sf [At: MEȘT. DOFT. II, 32v/7 / V: (înv) ~nit, ~tis s / Pl: ~te / E: ngr τυμπανίτης, lat tympanites, fr tympanite] (Med) Balonare a abdomenului (la oameni și la animale), provocată de acumularea gazelor în intestine Si: meteorizație, (rar) meteorism, timpanism (1).

TIMPANÍTĂ s.f. (Med.) 1. Inflamație a timpanului. 2. Timpanism. [< fr. tympanite].

TIMPANÍTĂ s. f. balonare a abdomenului datorată acumulării de gaze în intestine; timpanism (1), meteorism. (< fr. tympanite)

TIMPANÍTĂ ~e f. 1) v. TIMPANISM. 2) med. Inflamare a timpanului. /<fr. timpanite

*timpanítă f., pl. e (vgr. tympanites). Med. Unflarea pînteceluĭ de gazurĭ ca pelea unuĭ timpan (uneĭ daĭrale).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

timpanítă s. f., g.-d. art. timpanítei; pl. timpaníte

timpanítă s. f., pl. timpaníte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIMPANÍTĂ s. (MED.) timpanism.

Intrare: timpanită
timpanită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timpani
  • timpanita
plural
  • timpanite
  • timpanitele
genitiv-dativ singular
  • timpanite
  • timpanitei
plural
  • timpanite
  • timpanitelor
vocativ singular
plural

timpanită medicină

etimologie: