2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMORÁT, -Ă, timorați, -te, adj. Stăpânit de frică sau de emoție; temător, intimidat, speriat. – Din fr. timoré, lat. timoratus.

timorat, ~ă a [At: COSTINESCU / V: (îvr) ~riat / Pl: ~ați, ~e / E: fr timore] (Liv) 1 Stăpânit de teamă (1) Si: speriat. 2 Stăpânit de emoții. 3 Intimidat. 4 Care exprimă spaimă. 5 Care trădează emoții.

TIMORÁT, -Ă, timorați, -te, adj. (Livr.) Stăpânit de frică sau de emoție; temător, intimidat, speriat. – Din fr. timoré, lat. timoratus.

TIMORÁT, -Ă, timorați, -te, adj. Stăpînit de frică, intimidat. Pus în fața paginilor albe, Oproiu se dovedise timorat, fără curajul să privească în față realitatea. CAMIL PETRESCU, N. 38.

TIMORÁT, -Ă adj. (Liv.) Înfricoșat; intimidat, speriat. [Cf. fr. timoré, lat. timoratus].

TIMORÁT, -Ă adj. stăpânit de teamă, intimidat, speriat. (< fr. timoré, lat. timoratus)

TIMORÁT ~tă (~ți, ~te) rar Care manifestă lipsă de îndrăzneală; stăpânit de teamă sau de emoții; timid; sfios; jenat; rușinos. /<fr. timoré

TIMORÁ, timorez, vb. I. Tranz. A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv).

timora vt [At: V. ROM. decembrie 1963, 190 / Pzi: ~rez / E: drr timorat] (Liv) 1 A înspăimânta. 2 A intimida.

TIMORÁ, timorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv).

TIMORÁ vb. tr. a înspăimânta, a intimida. (< timorat)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

timorát adj. m., pl. timoráți; f. timorátă, pl. timoráte

timorát adj. m., pl. timoráți; f. sg. timorátă, pl. timoráte

*timorá vb., ind. prez. 3 timoreáză, imperf. 3 sg. timorá; conj. prez. 3 să timoréze

timorá vb., ind. prez. 1 sg. timoréz, 3 sg. și pl. timoreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIMORÁT adj. v. fricos, intimidat, sălbatic, speriat, sperios, temător.

timorat adj. v. FRICOS. INTIMIDAT. SĂLBATIC. SPERIAT. SPERIOS. TEMĂTOR.

TIMORÁ vb. v. intimida, speria.

Intrare: timorat
timorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timorat
  • timoratul
  • timoratu‑
  • timora
  • timorata
plural
  • timorați
  • timorații
  • timorate
  • timoratele
genitiv-dativ singular
  • timorat
  • timoratului
  • timorate
  • timoratei
plural
  • timorați
  • timoraților
  • timorate
  • timoratelor
vocativ singular
plural
Intrare: timora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • timora
  • timorare
  • timorat
  • timoratu‑
  • timorând
  • timorându‑
singular plural
  • timorea
  • timorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • timorez
(să)
  • timorez
  • timoram
  • timorai
  • timorasem
a II-a (tu)
  • timorezi
(să)
  • timorezi
  • timorai
  • timorași
  • timoraseși
a III-a (el, ea)
  • timorea
(să)
  • timoreze
  • timora
  • timoră
  • timorase
plural I (noi)
  • timorăm
(să)
  • timorăm
  • timoram
  • timorarăm
  • timoraserăm
  • timorasem
a II-a (voi)
  • timorați
(să)
  • timorați
  • timorați
  • timorarăți
  • timoraserăți
  • timoraseți
a III-a (ei, ele)
  • timorea
(să)
  • timoreze
  • timorau
  • timora
  • timoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

timorat

etimologie:

timora

etimologie: