2 intrări

22 de definiții

din care

Explicative DEX

TIMORAT, -Ă, timorați, -te, adj. Stăpânit de frică sau de emoție; temător, intimidat, speriat. – Din fr. timoré, lat. timoratus.

timorat, ~ă a [At: COSTINESCU / V: (îvr) ~riat / Pl: ~ați, ~e / E: fr timore] (Liv) 1 Stăpânit de teamă (1) Si: speriat. 2 Stăpânit de emoții. 3 Intimidat. 4 Care exprimă spaimă. 5 Care trădează emoții.

TIMORAT, -Ă, timorați, -te, adj. (Livr.) Stăpânit de frică sau de emoție; temător, intimidat, speriat. – Din fr. timoré, lat. timoratus.

TIMORAT, -Ă, timorați, -te, adj. Stăpînit de frică, intimidat. Pus în fața paginilor albe, Oproiu se dovedise timorat, fără curajul să privească în față realitatea. CAMIL PETRESCU, N. 38.

TIMORAT, -Ă adj. (Liv.) Înfricoșat; intimidat, speriat. [Cf. fr. timoré, lat. timoratus].

TIMORAT, -Ă adj. stăpânit de teamă, intimidat, speriat. (< fr. timoré, lat. timoratus)

TIMORAT ~tă (~ți, ~te) rar Care manifestă lipsă de îndrăzneală; stăpânit de teamă sau de emoții; timid; sfios; jenat; rușinos. /<fr. timoré

TIMORA, timorez, vb. I. Tranz. A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv).

timora vt [At: V. ROM. decembrie 1963, 190 / Pzi: ~rez / E: drr timorat] (Liv) 1 A înspăimânta. 2 A intimida.

timoriat, ~ă a vz timorat

TIMORA, timorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv).

TIMORA vb. tr. a înspăimânta, a intimida. (< timorat)

Ortografice DOOM

timorat adj. m., pl. timorați; f. timora, pl. timorate

timorat adj. m., pl. timorați; f. timorată, pl. timorate

timorat adj. m., pl. timorați; f. sg. timorată, pl. timorate

timora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. timorez, 3 timorea, imperf. 1 timoram; conj. prez. 1 sg. să timorez, 3 să timoreze

*timora vb., ind. prez. 3 timorează, imperf. 3 sg. timora; conj. prez. 3 să timoreze

timora vb., ind. prez. 1 sg. timorez, 3 sg. și pl. timorea

Sinonime

TIMORAT adj. v. fricos, intimidat, sălbatic, speriat, sperios, temător.

timorat adj. v. FRICOS. INTIMIDAT. SĂLBATIC. SPERIAT. SPERIOS. TEMĂTOR.

TIMORA vb. v. intimida, speria.

timora vb. v. INTIMIDA. SPERIA.

Intrare: timorat
timorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timorat
  • timoratul
  • timoratu‑
  • timora
  • timorata
plural
  • timorați
  • timorații
  • timorate
  • timoratele
genitiv-dativ singular
  • timorat
  • timoratului
  • timorate
  • timoratei
plural
  • timorați
  • timoraților
  • timorate
  • timoratelor
vocativ singular
plural
timoriat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: timora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • timora
  • timorare
  • timorat
  • timoratu‑
  • timorând
  • timorându‑
singular plural
  • timorea
  • timorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • timorez
(să)
  • timorez
  • timoram
  • timorai
  • timorasem
a II-a (tu)
  • timorezi
(să)
  • timorezi
  • timorai
  • timorași
  • timoraseși
a III-a (el, ea)
  • timorea
(să)
  • timoreze
  • timora
  • timoră
  • timorase
plural I (noi)
  • timorăm
(să)
  • timorăm
  • timoram
  • timorarăm
  • timoraserăm
  • timorasem
a II-a (voi)
  • timorați
(să)
  • timorați
  • timorați
  • timorarăți
  • timoraserăți
  • timoraseți
a III-a (ei, ele)
  • timorea
(să)
  • timoreze
  • timorau
  • timora
  • timoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

timorat, timoraadjectiv

  • 1. Stăpânit de frică sau de emoție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pus în fața paginilor albe, Oproiu se dovedise timorat, fără curajul să privească în față realitatea. CAMIL PETRESCU, N. 38. DLRLC
etimologie:

timora, timorezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.