2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMORÁRE, timorări, s. f. Acțiunea de a timora și rezultatul ei; intimidare. – V. timora.

TIMORÁRE, timorări, s. f. Acțiunea de a timora și rezultatul ei; intimidare. – V. timora.

timorare sf [At: V. ROM. iunie-iulie 1963, 427 / Pl: ~rări / E: timora] (Liv) 1 Intimidare. 2 Teamă (1).

TIMORÁ, timorez, vb. I. Tranz. A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv).

timora vt [At: V. ROM. decembrie 1963, 190 / Pzi: ~rez / E: drr timorat] (Liv) 1 A înspăimânta. 2 A intimida.

TIMORÁ, timorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv).

TIMORÁ vb. tr. a înspăimânta, a intimida. (< timorat)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*timorá vb., ind. prez. 3 timoreáză, imperf. 3 sg. timorá; conj. prez. 3 să timoréze

timorá vb., ind. prez. 1 sg. timoréz, 3 sg. și pl. timoreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIMORÁRE s. v. intimidare, speriere.

TIMORÁ vb. v. intimida, speria.

Intrare: timorare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timorare
  • timorarea
plural
  • timorări
  • timorările
genitiv-dativ singular
  • timorări
  • timorării
plural
  • timorări
  • timorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: timora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • timora
  • timorare
  • timorat
  • timoratu‑
  • timorând
  • timorându‑
singular plural
  • timorea
  • timorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • timorez
(să)
  • timorez
  • timoram
  • timorai
  • timorasem
a II-a (tu)
  • timorezi
(să)
  • timorezi
  • timorai
  • timorași
  • timoraseși
a III-a (el, ea)
  • timorea
(să)
  • timoreze
  • timora
  • timoră
  • timorase
plural I (noi)
  • timorăm
(să)
  • timorăm
  • timoram
  • timorarăm
  • timoraserăm
  • timorasem
a II-a (voi)
  • timorați
(să)
  • timorați
  • timorați
  • timorarăți
  • timoraserăți
  • timoraseți
a III-a (ei, ele)
  • timorea
(să)
  • timoreze
  • timorau
  • timora
  • timoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

timorare

etimologie:

  • vezi timora
    surse: DEX '98 DEX '09

timora

etimologie: