2 intrări

3 definiții

Timon m. filozof atenian, supranumit mizantropul, tipul ursuzului.

timón n., pl. oane (ngr. timóni, it. timóne, d. lat. têmo, -ónis, oiște). Mîneru cîrmei.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Timon, unul dintre cei șapte diaconi aleși de apostoli, ca și dintre cei 70 de ucenici, ajuns episcop de Vostria în Arabia. Bis. îl sărbătorește la 28 iulie.

Intrare: Timon
Timon nume propriu
nume propriu (I3)
  • Timon
Intrare: timon
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timon
  • timonul
  • timonu‑
plural
  • timoane
  • timoanele
genitiv-dativ singular
  • timon
  • timonului
plural
  • timoane
  • timoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)