O definiție pentru timon
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
timón n., pl. oane (ngr. timóni, it. timóne, d. lat. têmo, -ónis, oiște). Mîneru cîrmei.
Intrare: timon
timon substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)