10 definiții pentru timoftică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMOFTÍCĂ, timoftici, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cultivată ca plantă furajeră (Phleum pratense).Timofte (n. pr.) + suf. -ică.

TIMOFTÍCĂ, timoftici, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cultivată ca plantă furajeră (Phleum pratense).Timofte (n. pr.) + suf. -ică.

TIMOFTÍCĂ, timoftici, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, care crește sălbatică sau cultivată ca nutreț pentru vite (Phleum pratense).

TIMOFTÍCĂ ~ci f. Plantă cu tulpina de tip pai, cu frunze lungi, înguste, care crește prin pășuni și livezi și este folosită ca nutreț. /Timofte n. pr. + suf. ~ică

timoftică f. excelentă plantă de nutreț (Phleum pratense). [Și iarba lui Timofti = nemț. TIMOTHEUSGRAS].

timoftícă f., pl. ĭ (rut. timoftika, rus. timoféevka și timoféeva, d. germ. Timotheus-gras, ĭarba luĭ Timoteŭ, după numele luĭ Timoteŭ Hansen, care, la 1765, a adus-o din America de Nord). O plantă graminee (înaltă pînă la 1 m.) care constitue un excelent nutreț (phleum pratense). V. lucernă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

timoftícă s. f., g.-d. art. timoftícii; pl. timoftíci

timoftícă s. f., g.-d. art. timoftícii; pl. timoftíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIMOFTÍCĂ s. (BOT.; Phleum pratense) (reg.) timoftă, iarbă-de-pe-marginea-căii.

TIMOFTI s. (BOT.; Phleum pratense) (reg.) timoftă, iarbă-de-pe-marginea-căii.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

timoftícă (-ci), s. f. – Plantă graminee (Phleum pratense). – Var. iarba-lui-Timofte. De la Timofte < sl. Timothej.

Intrare: timoftică
timoftică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timofti
  • timoftica
plural
  • timoftici
  • timofticile
genitiv-dativ singular
  • timoftici
  • timofticii
plural
  • timoftici
  • timofticilor
vocativ singular
plural