2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
timo- [At: DN3 / E: fr, it timo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Valoare. 2 Apreciere (1). 3 Rang.
TIMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „valoare”, „apreciere”, „rang”. [< fr., it. timo-, cf. gr. time – valoare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIMO1- elem. tim2(o)-. ()
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TIM2(O), -TIMIE elem. „timus”, „emoție, tonus afectiv”. (< fr. thym/o/-, -thymie, cf. gr. thymos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TIMO2- elem. „valoare”, „apreciere”, „rang”. (< fr. timo-, cf. gr. time)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
-TIMIE2 elem. tim2(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TIMO-1 „timus, emoție, afectivitate”. ◊ gr. thymos „principiu vital” > fr. thymo-, germ. id. engl. id., it. timo- > rom. timo-. □ ~cit (v. -cit), s. n., limfocit mic generat de timus; ~leptic (v. -leptic), s. n., substanță antidepresivă din grupa imipraminei; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a timusului.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
TIMO-2 „valoare”. ◊ gr. time „stimă, preț, valoare” > fr. timo-, it. id., engl. id. > rom. timo-. □ ~crație (v. -crație), s. f., tip de regim politic în care puterea aparține unor persoane alese prin cens; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază înlănțuirea coerentă a axiomelor; sin. axiomatică.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-TIMIE „tonus afectiv, comportament, stare mintală”. ◊ gr. thymos „spirit, afectivitate” > fr. -thymie, germ. id., it. -timia > rom. -timie.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
timoelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere cu semnificația „timus”, „emoție, tonus afectiv”. MDN '00
etimologie:
- thym(o)-, -thymie MDN '00
timoelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „valoare”, „apreciere”, „rang”. DN
etimologie:
- timo- DN