7 definiții pentru timf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMF, timfi, s. m. (Înv.) Monedă poloneză sau rusească care a circulat și în Moldova. – Din pol. tynf.

TIMF, timfi, s. m. Veche monedă poloneză sau rusească care a circulat și în Moldova. – Din pol. tynf.

tinf m. (scris timf, pol. tymf, după numele unuĭ fabricant de monetă numit Tympf). L. V. Un fel de monetă rusească care circula și’n Moldova. (Let. 2, 115).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

timf (înv.) s. m., pl. timfi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

timf (-fi), s. m. – Monedă rusă înv. Pol. tynf (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

Intrare: timf
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timf
  • timful
  • timfu‑
plural
  • timfi
  • timfii
genitiv-dativ singular
  • timf
  • timfului
plural
  • timfi
  • timfilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)