TIMBRU², timbre, s. n. 1. Imprimat de dimensiuni mici (emis de stat sau de o instituție special autorizată) care se lipește pe anumite acte oficiale, costul lui reprezentînd un impozit, o taxă, o cotizație; (adesea determinat prin «poștal») imprimat lipit pe o scrisoare și reprezentînd taxa de transport (v. marcă). Cumpărătorul dădea imediat și chitanță pe suma de o mie de lei, întărită cu timbru. SANDU-ALDEA, D. N. 251. ◊ Timbru comemorativ = timbru tipărit ocazional, pentru comemorarea unui eveniment, și folosit în locul timbrelor obișnuite. Timbru sec v. sec (1). ♦ (Franțuzism învechit) Ștampilă aplicată de oficiile poștale și purtînd locul și data plecării sau a sosirii unei scrisori. El îmi aducea pasportul și două scrisori cu timbrul Chișinăului. NEGRUZZI, S. I 62. 2. Taxă reprezentînd valoarea unui timbru (1) și plătită direct unei administrații publice.